duh

DUH, duhuri, s.n. 1. (În superstiţii) Fiinţă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ◊ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfăţişată trinitatea divină în creştinism. ♦ Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet, spirit (al unei fiinţe). ♦ (Înv.) Respiraţie, suflare, răsuflare. ◊ Loc. adv. Într-un duh = foarte repede. ◊ Expr. A-şi da duhul = a muri. ♦ (Înv.) Duhoare. 3. Capacitate intelectuală, minte, inteligenţă; umor, spirit. ◊ Loc. adj. De duh = spiritual, inteligent. Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual. ◊ Expr. Sărac cu duhul = prost, naiv, simplu. ♦ Fig. Idee, aspiraţie. 4. (Înv.) Caracter, fire, natură, temperament. ◊ Loc. adv. Cu duhul blândeţii = blând, binevoitor. ♦ Notă caracteristică, specific. ♦ Sens adevărat al unui text, esenţă; intenţie. – Din sl.duhu.

Sinonime: DUH s. 1. v. fantomă. 2. (BIS.) spirit. (Sfântul ~.) 3. v. spirit. 4. v. haz.

Sinonime: DUH s. v. apucătură, calcul, caracter, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, fire, gând, idee, infecţie, íntelect, inteli-genţă, intenţie, împuţiciune, judecată, maniere, miasmă, minte, moravuri, natură, năravuri, obiceiuri, plan, price-pere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, suflare, temperament.

Sfântul Duh desăvârşeşte plenitudinea unităţii în diversitate şi a diversităţii în unitate. (Olivier Clement)
» mai multe citate despre duh...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia