duc
- DUH, duhuri, s. n. 1. (În superstiții) Ființă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ◊ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfățișată trinitatea divină în creștinism. ♦ Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet, spirit (al unei ființe). ♦ (Înv.) Respirație, suflare, răsuflare. ◊ Loc. adv. Într-un duh = foarte repede. ◊ Expr. A-și da duhul = a muri. ♦ (Înv.) Duhoare. 3. Capacitate intelectuală, minte, inteligență; umor, spirit. ◊ Loc. adj. De duh = spiritual, inteligent. Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual. ◊ Expr. Sărac cu duhul = prost, naiv, simplu. ♦ Fig. Idee, aspirație. 4. (Înv.) Caracter, fire, natură, temperament. ◊ Loc. adv. Cu duhul blândeții = blând, binevoitor. ♦ Notă caracteristică, specific. ♦ Sens adevărat al unui text, esență; intenție. – Din sl. duhŭ.
Exemple pentru duc
- Să ma duc la fund!
- Cred că mă duc la culcare.
- Dacă nu te duci tu, nu mă duc nici eu.
- Mă duc la cumpărături în fiecare dimineață.
- Mă duc să mă tund.
- Nu mă duc la derby, dar totdeauna fac câteva pariuri.
- O duc bine.
- Pot să stau la tine? Nu am unde să mă duc în altă parte.
- Toate lucrurile duc la Roma.
- Toate lucrurile duc în acelasi punct.
- Trebuie să mă duc la cumpărături, mă întorc într-o oră.
- Trebuie să mă duc la doctor.
- Valurile vieții te duc când în sus, când în jos.
- Îți duc dorul.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia