dublu
- DÚBLU1 s.n. v. dublă.
- DÚBLU2, -Ă, dubli, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ◊ Cuvânt (sau vorbă, afirmaţie etc.) cu dublu sens (sau înţeles) = cuvânt (sau afirmaţie etc.) cu două înţelesuri, echivocă. ◊ Compuse: dublu-decalitru, s.m. = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate; dublu-decimetru s.m. = riglă cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s.m. = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 2. Alcătuit din două elemente sau părţi egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri. * Expr. (Substantivat) A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea acelaşi număr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea două imagini ale aceluiaşi obiect; a vedea tulbure; b) a fi ameţit de băutură. ♦ (Substantivat, m.) Dublu băieţi (sau fete, mixt) (şi eliptic) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte. 3. (În sintagma) Minge dublă (şi substantivat, f.) = mişcare nereglementară constând (la volei şi la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis şi la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeaşi parte a terenului sau a mesei de joc. – Din fr. double.
- Sinonime: DÚBLU adj. îndoit. (A plătit un preţ ~.)
- Ortografie: dúblu adj. m. (sil. -blu), pl. dubli; f. sg. dúblă, pl. dúble
Exemple pentru dublu
- Un jucător care pierde din primul tur are senzaţia penibilă că e un tolerat, chiar dacă mai are de jucat, eventual, un dublu bărbaţi sau un dublu mixt. (Ion Ţiriac)
» mai multe citate despre dublu...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia