dojenire
- DOJENÍRE, dojeniri, s.f. Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare. – V. dojeni.
- Sinonime: DOJENÍRE s. 1. v. certare. 2. v. ceartă.
- Ortografie: dojeníre s. f., g.-d. art. dojenírii; pl. dojeníri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
