doinire
- DOINÍRE, doiniri, s.f. Faptul de a doini; (concr.) doină. – V. doini.
- Sinonime: DOINÍRE s. doinit, (pop.) trăgănare.
- Ortografie: doiníre s. f. (sil. doi-), g.-d. art. doinírii; pl. doiníri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia