docilitate
- DOCILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi docil; supunere. – Din fr. docilité, lat. docilitas, -atis.
- Sinonime: DOCILITÁTE s. v. ascultare.
- Ortografie: docilitáte s. f., g.-d. art. docilităţii
Exemple pentru docilitate
- Nu ne rămâne decât să acceptăm aceste două predispoziţii înnăscute şi opuse, care se distribuie la diferitele femei în diferite raporturi: mama absolută şi târfa absolută. Între cele două tipuri se află realitatea: nu există, cu siguranţă, nicio femeie lipsită de orice instincte de târfă (multe vor nega asta şi vor întreba cum vor recunoaşte curvia într-o femeie, care nu pare să aibă nimic dintr-o cocotă; deocamdată indic în acest sens gradul de disponibilitate şi docilitate de a se atinge uşuratic de un străin oarecare şi de a-l lăsa să o atingă; dacă stabilim această măsură, vom găsi că nu există mamă absolută). După cum nu se poate spune că există femeie care să fie lipsită de orice emoţii materne; totuşi trebuie să recunosc că am găsit mult mai frecvent apropieri extraordinare de târfa absolută decât asemenea grade de maternitate care să eclipseze total preacurvia. (Otto Weininger)
» mai multe citate despre docilitate...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia