dimie
- DIMÍE s.f. Țesătură groasă de lână (albă), folosită la confecționarea hainelor țărănești; aba, pănură. – Din tc. dimi.
- Sinonime: DIMÍE s. v. aba.
- Ortografie: dimíe s. f., art. dimía, g.-d. art. dimíei; pl. dimíi
Exemple pentru dimie
- Joc de chiciuri
Cine s-a jucat azi-noapte,
Că ne-a uns pomii cu lapte
Și-a vopsit cu tibișir
Coardele de trandafir?
Ba se poate că o mînă
Le-a-nșirat c-un fir de lînă
Și-a tras crăci de corcoduși
Prin degete de mînuși.
Vinele dintre petunii
S-au făcut cît niște funii,
Sîrma gardului de plasă
E de zece ori mai groasă
Și-mpresoară curtea mea
Cu zăplaz de catifea.
Sforile de telegraf
Leagănă cîte-un cearceaf.
Pe o căpiță de mei
Șed opt mii de porumbei.
Căci întregul Duhul Sfînt
S-a pogorît pe pămînt.
Iepuri albi cu blana groasă
S-au strîns pîlcuri lîngă casă.
Țărîna, ca de hîrtie,
E-nvelită cu dimie.
Peste casă o broboadă
A căzut, ciucuri, grămadă.
Cerbii,-n turme și cirezi,
Prinși de coarne-s în livezi,
Și-ncepînd coasta s-o urce,
Se zmucesc să se descurce.
Ce folos! Din ramuri, iacă,
Nu mai pot să se desfacă,
Și-n plopi sună clopote
Șubrede, de horbote. (Tudor Arghezi)
» mai multe citate despre dimie...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia