diac
- DIÁC1, dieci, s.m. 1. Scriitor de cancelarie și slujbaș al vistieriei din țările române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învățat. 2. (Reg.) Cântăreț bisericesc. – Din sl. dijaku.
- DÍAC2, diace, s.n. Diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție, sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei. [Pr.: di-ac] – Din fr. diac.
- Sinonime: DIÁC s. v. cărturar, erudit, învățat, savant.
- Sinonime: DIÁC s. 1. (IST.) grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din țările române.) 2. v. dascăl.
- Ortografie: diác s. m. (sil. di-ac), pl. diéci
- Ortografie: diác s. n. (sil. di-ac), pl. diáce (sil. di-a-ce)
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
