dezolare
- DEZOLÁRE, dezolări, s.f. Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ Fig. Loc, mediu caracterizat printr-o singurătate tristă și apăsătoare; pustiu, pustietate. – V. dezola.
- Sinonime: DEZOLÁRE s. v. jale.
- Ortografie: dezoláre s. f., g.-d. art. dezolării; pl. dezolări
Exemple pentru dezolare
- Fără Dumnezeu singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, noblețea tăcerii ne domolește aiureala nemângâierilor. După ce am pierdut toate, ne recâștigăm cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite... În încercarea ultimă de a ne îndestula dorința de somn, Dumnezeu devine cuib de câte ori cresc aripi oboselii noastre. (Emil Cioran)
» mai multe citate despre dezolare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia