dezavua
- DEZAVUÁ, dezavuéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.
- Sinonime: DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desoli-dariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.
- Ortografie: dezavuá vb. (sil. -vu-a; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavuéz, 3 sg. și pl. dezavueáză, 1 pl. dezavuăm (sil. -vu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. dezavuéze (sil. -vu-e-); ger. dezavuând (sil. -vu-ând)
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
