detuna
- DETUNÁ, detun, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a răsuna. ♦ Tranz. (Rar) A face să răsune. 2. Intranz. Fig. (Despre oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos. 3. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A trăsni. 4. Tranz. (Adesea fig.) A zdrobi, a nimici; a nărui. – Lat. detonare.
- Sinonime: DETUNÁ vb. 1. v. bubui. 2. v. trăsni.
- Ortografie: detuná vb., ind. prez. 3 sg. detúnă
Exemple pentru detuna
- Mister
Clavirile plîng în oraș
Pe-o vreme de toamnă pustie...
Și plopii plîng tot în oraș,
Și-n totul e-o grea agonie.
Par casele triste castele...
Amorul, aici, a murit,
Și poate că plîng la clavire
Fecioare cu păr despletit...
Trec singur... și tare mi-e teamă...
Și, unde mă aflu, nu știu -
Vai, plopii detună orașul...
Clavirile plîng în pustiu... (George Bacovia)
» mai multe citate despre detuna...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia