deruta
- DERUTÁ, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro să o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din fr. dérouter.
- DERÚTĂ, derute, s.f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. – Din fr. déroute.
- Sinonime: DERÚTĂ s. v. dezorientare.
- Sinonime: DERUTÁ vb. v. dezorienta.
- Antonime: A deruta – a îndrepta, a orienta
- Ortografie: derutá vb., ind. prez. 1 sg. derutéz, 3 sg. și pl. deruteáză
- Ortografie: derútă s. f., pl. derúte
Exemple pentru deruta
- Libertinajul, desfrâul chiar, se potrivesc cu civilizația, sau cel puțin aceasta se acomodează cu ele. Dar deruta, când se întinde, este redutabilă pentru orice civilizație, care se îndreaptă atunci către cei ce n-au fost încă atinși de ea. Barbarul începe să seducă, să fascineze spiritele delicate, spiritele chinuite, care-l invidiază și-l admiră, uneori în mod deschis, cel mai adeseori într-ascuns, dorind, fără să și-o mărturisească totdeauna, să i se aservească. Este de netăgăduit că ele se și tem de el; dar această teamă, nicidecum salutară, contribuie, dimpotrivă, la aservirea lor viitoare, ea le slăbește, le paralizează și le cufundă și mai mult în obsesie și impas. (Emil Cioran)
» mai multe citate despre deruta...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia