denega
- DENEGÁ, denég, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. Cf. fr. d é n i e r.
- Sinonime: DENEGÁ vb. v. nega, refuza, respinge, tă-gădui.
- Ortografie: denegá vb., ind. prez. 1 sg. denég, 3 sg. și pl. deneágă
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
