dejuga
- DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.
- Antonime: A dejuga – a înjuga
- Ortografie: dejugá vb., ind. prez. 1 sg. dejúg, 3 sg. și pl. dejúgă
Exemple pentru dejuga
- Vînt străin
Vîntul nostru mic mă cruță,
Merge-ncet după căruță,
Mînă boii grei la pas
Și dejugă la popas.
Suflă-n foc și în ceaun,
E copilul nostru bun.
Vîntul cel adevărat
E străin și-nvierșunat.
Ca o bucată de apă,
N-are loc în ce să-ncapă,
Nici pe piscuri, nici în groapă,
N-are de ajuns pămînt,
Cîmpul meu îi este strîmt.
Pustnic și întărîtat,
Plugul și l-a-ngenuncheat.
Rupe, scurmă și sfărîmă,
Umple cerul de țărînă.
Își mînă cu miile,
Negre, hergheliile,
Răscolește mările,
Le varsă căldările...
Ia-n vîrteje turmele
Și le pierde urmele,
În spinare, să răstoarne
Taurii izbiți, în coarne,
Pune zările pe fugă,
Prinde munții și-i înjugă,
Cu pădurile gălbui
Alergînd în hora lui,
Năvală de ropote,
Gloate-adînci de clopote.
Vîntului, noi, venetic,
Nu-i putem, cînta nimic. (Tudor Arghezi)
» mai multe citate despre dejuga...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia