defect
- DEFÉCT, -Ă, defecți, -te, s.n., adj. 1. S.n. Lipsă, scădere, imperfecțiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteșug, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcționarea unei mașini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite într-un anumit domeniu. ♦ Dezavantaj, inconvenient. 2. Adj. Care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect (1). – Din lat. defectus, germ. Defekt.
- Sinonime: DEFÉCT s., adj. 1. s. cusur, deficiență, imper-fecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carență, racilă, tară, (pop. și fam.) beteșug, (reg. și fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) greșeală, lichea, nedesă-virșire, răutate. (Are nenumărate ~.) 2. s. v. ano-malie. 3. s. v. patimă. 4. s. v. defecțiune. 5. adj. defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.)
- Antonime: Defect – calitate, virtute, merit, perfecțiune
- Ortografie: deféct adj. m., pl. defécți; f. sg. deféctă, pl. defécte
- Ortografie: deféct s. n., pl. defécte
Exemple pentru defect
- Pentru a fi perfectă, îi lipsea doar un defect. (Karl Kraus)
» mai multe citate despre defect...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia