declina
- DECLINÁ, declín, vb. I. 1. Tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. Tranz. (Rar; în expr.) A-și declina numele, calitatea etc. = a-și spune numele, calitatea etc.; a se prezenta. 3. Tranz A refuza să-și asume o sarcină, o răspundere, o funcție, a nu vrea să soluționeze un litigiu etc. 4. Tranz. A pune la îndoială, a nu admite, a nu recunoaște competența cuiva sau a ceva. 5. Intranz. (Rar; despre aștri) A coborî spre asfințit; a apune, a scăpăta. – Din fr. décliner, lat. declinare.
- Sinonime: DECLINÁ vb. (GRAM.) (înv.) a (se) pleca. (A ~ un substantiv.)
- Sinonime: DECLINÁ vb. v. apune, asfinți, coborî, dispă-rea, pieri, pleca.
- Ortografie: decliná vb. (sil. -cli-), ind. prez. 1 sg. declín, 3 sg. și pl. declínă
Exemple pentru declina
- Dacă reptila asta e bărbat, atunci nu pot să zic ea, nu-i așa? N-ar fi gramatical. Trebuie să-i zic el. Da, el. Deci s-ar declina așa: nominativ - el; genitiv - al lui; dativ - lui. Prin urmare, am să-l consider bărbat și-am să-i spun el, până când s-o dovedi că este altceva. Mi-ar fi mai ușor fără atâtea îndoieli! (Mark Twain)
» mai multe citate despre declina...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia