dajnic
- DÁJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s.m. și f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic.
- Sinonime: DÁJNIC s. v. birnic, contribuabil, subiect impozabil.
- Ortografie: dájnic adj. m., s. m., pl. dájnici; f. sg. dájnică, pl. dájnice
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
