cord
- CORD1, corduri, s.n. (Anat.) Inimă. – Din lat. cor, -dis.
- CORD2 s.n. Țesătură specială care este formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente, iar firele din bătătură sunt subțiri și rare. ♦ Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor. – Din fr. corde.
- CORD3, corduri, s.n. Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. – Et. nec.
- Sinonime: CORD s. v. inimă.
- Ortografie: cord (anat., tehn.) s. n., pl. córduri
- Ortografie: cord (țesătură) s. n.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
