convolut
- CONVOLÚT1, convoluturi, s.n. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă. – Din germ. Konvolut.
- CONVOLÚT2, -Ă, convoluți, -te, adj. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. – Din fr. convoluté, lat. convolutus.
- Ortografie: convolút adj. m., pl. convolúți; f. sg. convolútă, pl. convolúte
- Ortografie: convolút s. n., pl. convolúturi
Exemple pentru convolut
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
