contestare
- CONTESTÁRE, contestări, s.f. Acțiunea de a contesta și rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaștere. – V. contesta.
- Sinonime: CONTESTÁRE s. dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (înv.) tagă, tăgăduință. (~ celor afirmate de cineva.)
- Ortografie: contestáre s. f., g.-d. art. contestării; pl. contestări
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
