dictionar roman englez

consistoriu


  1. CONSISTORIU, consistorii, s.n. 1. Adunare de cardinali convocată de papă. 2. Adunare de pastori sau de rabini. 3. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. – Din lat. consistorium, fr. consistoire.
  2. Sinonime: CONSISTÓRIU s. (BIS.) (înv.) ordinariat. (Un ~ catolic.)
  3. Ortografie: consistóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. consistóriul; pl. consistórii, art. consistóriile (sil. -ri-i-)
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro