completare
- COMPLETÁRE, completări, s.f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectáre s.f.] – V. completa.
- Sinonime: COMPLETÁRE s. 1. împlinire, întregire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei până la ...) 2. (concr.) complement, complinire, întregire. (A adăugat o ~.) 3. v. adaos.
- Ortografie: completáre s. f., g.-d. art. completării; pl. completări
Exemple pentru completare
- Pentru mine, scrisul e o treabă... cu cântec. Chiar și pe stradă când merg, se întâmplă să simt un ritm pe gol, ca o ondulare fără cuvinte. Scrisul vine după, ca o completare a ceva deja existent. Atât de puternică e aceasta melodie interioară, încât uneori nu reușesc să țin pasul cu dânsa. E o senzație colosală. (Emil Brumaru)
» mai multe citate despre completare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia