clocit
- CLOCÍT1 s.n. Faptul de a (se) cloci. – V. cloci.
- CLOCÍT2, -Ă, clociți, -te, adj. (Despre lichide, alimente) Care a căpătat un miros urât și un gust prost (în urma șederii îndelungate); stătut. – V. cloci.
- Sinonime: CLOCÍT s. v. clocire.
- Sinonime: CLOCÍT adj. împuțit, răsuflat, stătut, trezit, (reg.) mocnit, zăcut, (prin Mold.) băhnit, (prin Mold. și Bucov.) bâhlit. (Apă ~.)
Exemple pentru clocit
- Of, viață! of, chin! Să dorești totul și să nu obții nimic, să cuprinzi totul și să nu ai nimic! Să ajungi la scepticismul inimii ca Faust la scepticismul spiritului! Soartă mai nefericită decât soarta lui Faust, căci el păstrează în sânul său comoara pasiunilor tinereții înflăcărate, care au clocit în tăcere, sub colb, niște cărți și au dormit, în vreme ce mintea a vegheat; iar când Faust, obosit să mai caute perfecțiunea fără s-o găsească, se oprește, gata să îl hulească și să îl renege pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu, ca să-l pedepsească, îi trimite îngerul pasiunilor sumbre și funeste. Acest înger i se dedică lui, îl reîncălzește, îl întinerește, îl arde, îl rătăcește, îl devorează iar bătrânul Faust intră în viață, tânăr și vioi, vinovat damnat, dar atotputernic! Îngerul venise pentru ca Faust să nu-l mai iubească pe Dumnezeu, dar iată că o iubește pe Margareta! Dumnezeul meu, dă-mi blestemul lui Faust! (George Sand)
» mai multe citate despre clocit...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia