ciuli
- CIULÍ, ciulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre animale) A ridica urechile ţinându-le drept în sus (pentru a-şi încorda auzul). 2. Fig. (Despre oameni) A-şi încorda auzul pentru a desluşi un zgomot, a asculta cu atenţia încordată. – Cf. scr. č u l j i t i.
- Sinonime: CIULÍ vb. v. olări, teşi.
- Sinonime: CIULÍ vb. (Mold.) a ciuşdi. (Calul îşi ~ urechile.)
- Ortografie: ciulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciulésc, imperf. 3 sg. ciuleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciuleáscă
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia