ciritel
- CIRITÉL, ciritei, s.m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec.
- Sinonime: CIRITÉL s. v. cununiță.
- Ortografie: ciritél s. m., pl. ciritéi
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
