cioflingar
- CIOFLINGÁR, cioflingari, s.m. (Pop. și fam.) Om de nimic, secătură, vagabond. ♦ Epitet ironic pe care țăranii îl dădeau celor care umblau îmbrăcați în haine orășenești. – Cf. germ. S c h u h f l i c k e r æârpaci'.
- Sinonime: CIOFLINGÁR s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.
- Ortografie: cioflingár s. m. (sil. -flin-), pl. cioflingári
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia