cin
- CIN1, cinuri, s.n. (Înv.) 1. (În societatea medievală) Poziție socială înaltă. ♦ Stare socială. 2. Ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă. – Din sl. cinu.
- CIN2, cinuri, s.n. (Înv. și reg.) Luntre mică (pescărească). – Din scr. èun.
- Sinonime: CIN s. v. bandă, breaslă, buluc, ceată, cârd, corporație, demnitate, droaie, funcție, gloată, grămadă, grup, îndeletnicire, meserie, mulțime, ocupație, pâlc, post, poziție, profesiune, rang, serviciu, slujbă, stol, tagmă, treaptă.
- Sinonime: CIN s. (BIS.) tagmă, (înv.) ceată, schimă. (ul preoțesc.)
- Sinonime: CIN s. (Olt.) pream. (ul este o luntre mică.)
- Ortografie: cin (ordin preoțesc, luntre) s. n., pl. cínuri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
