ceair
- CEAÍR, ceairuri, s.n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. Câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: ciér s.n.] – Din tc. çair.
- Ortografie: ceaír s. n., pl. ceaíruri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia