candriu
- CANDRÍU, -ÍE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Țicnit, smintit, într-o ureche. 2. Amețit de băutură; beat. – Din țig. kand úreche'.
- Sinonime: CANDRÍU adj., s. v. alienat, dement, des-creierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
- Sinonime: CANDRÍU adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
- Ortografie: candríu adj. m., f. candríe; pl. m. și f. candríi
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
