cancioc
- CANCIÓC, canciocuri, s.n. 1. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalații. [Var.: cancióg s.n.] – Din magh. kancsó.
- Sinonime: CANCIÓC s. (TEHN.) căuș, (reg.) canceu, Iingură. (~ al zidarului.)
- Ortografie: cancióc s. n. (sil. -cioc), pl. canciócuri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia