buric
- BURÍC, burice, s.n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Huydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.
- Sinonime: BURÍC s. v. centru, miez, mijloc.
- Sinonime: BURÍC s. 1. (ANAT.) ombilic. (ul pruncului.) 2. vârf. (Și-a fript ul degetelui.) 3. (BOT.) buricul-apei (Hydrocotyle vulgaris) = (pop.) umbreluță-de-apă, umbreluță-de-baltă.
- Ortografie: buríc s. n., pl. buríce
Exemple pentru buric
- Antrenorul Whitey (văzându-l pe Lucas cu două mingi de baschet care-i acopereau părțile intime): Tocmai când mă obișnuisem cu jeanșii sub buric.
» mai multe citate despre buric...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia