bunic
- BUNÍC, bunici, s.m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.
- Sinonime: BUNÍC s. tată-mare, (pop.) bun, bunel, (înv. și reg.) moș, (reg.) bât, taică, (Mold. și Dobr.) tete, (înv.) deadiu, papucă, (în limbajul copiilor) tataie.
- Ortografie: buníc s. m., pl. buníci
Exemple pentru bunic
- Sufletul nu-mi este brăzdat de fire albe, nu am bunătatea unui bunic, și zdruncin lumea cu puterea vocii mele, și merg chipeș, la 22 de ani. (Vladimir Mayakovsky)
» mai multe citate despre bunic...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia