dictionar roman englez

bucium


  1. BÚCIUM1, buciume, s.n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale. [Var.: búcin s.n.] – Lat. bucinum.
  2. BÚCIUM2, buciume, s.n. (Pop.) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); spec. butuc de viță de vie. 2. Butuc (al roții carului). – Et. nec.
  3. Sinonime: BÚCIUM s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.
  4. Sinonime: BÚCIUM s. (BOT.) (pop.) butuc, (reg.) muzuc.
  5. Sinonime: BÚCIUM s. (MUZ.) (Maram.) trâmbiță.
  6. Ortografie: búcium (instrument, trunchi) s. n., pl. búciume

Exemple pentru bucium

  • Lui Eminescu
    Ești busuiocul care a sfințit izvorul
    Și steaua ce lucește-n lacul
    Unde mai plânge dorul!
    Ești floare-albastră-n ochii mei,
    Mirificul parfum de tei!
    Iar seara-n bucium te prefaci
    Când strigi și îi aduni pe frați!
    Tu ești dorința cea mai vie
    Pentru eterna, dulcea Românie! (Ioana Voicilă Dobre)
    » mai multe citate despre bucium...
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro