bucea
- BUCEÁ, bucele, s.f. 1. Manșon de metal montat între două piese; bucșă. ♦ Căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn în care se îmbucă proeminența altei piese. – Lat. buccela 'guriță'.
- Sinonime: BUCEÁ s. v. brățară, gât.
- Sinonime: BUCEÁ s. (TEHN.) bucșă, (reg.) prisnel. (~ la osia carului.)
- Ortografie: buceá s. f., art. buceáua, g.-d. art. bucélei; pl. bucéle
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia