brac
- BRAC1, braci, s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque.
- BRAC2, bracuri, s.n. Rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neîntrebuințat. Cal de brac. ♦ Spec. Deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. – Din rus. brak.
- Sinonime: BRAC s. sfărâmătură, (reg.) fărâmătură. (~ dintr-un obiect.)
- Sinonime: BRAC s. (ZOOL.) 1. v. prepelicar. 2. brac englez v. poanter.
- Ortografie: brac (prepelicar) s. m., pl. braci
- Ortografie: brac (rest, deșeu) s. n., pl. brácuri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
