boem

BOÉM¹, -Ă, boemi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Boemiei sau populaţiei ei, privitor la Boemia sau la populaţia ei. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).

BOÉM², -Ă, boemi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Artist care duce o viaţă dezordonată, neconformă convenienţelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viaţă caracteristic boemilor² (1). 3. S.f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viaţă dusă de boemi² (plină de privaţiuni, dezordonată). – Din fr. boheme.

Ortografie: boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; f. sg. boémă, pl. boéme

Seară de toamnă
Seară, frig,
buletinul meteo aruncat la gunoi,
sentimente prăfuite,
ruginesc sub pătura de brumă,
Ducu Bertzi, cu glas ruginit
îşi tot cântă iubita
(pe unde-o fi?),
accident teribil pe DN 1,
a doua lună de şomaj tehnic,
frunze căzute în parcul de vizavi,
E toamnă fir-ar să fie,
s-a dus, ehee, septembrie,
gata cu romantismul boem,
iubesc, am curaj şi mă tem,
spunea poetul
într-un acces de furie!
Va trece şi toamna,
muri-va şi iarna,
apoi vom curăţa, grijuliu iarba
ţi vom găsi, acolo, biete sentimente,
firicele, firicele,
ne vor hrăni, uşor şi cuminte,
trupurile, hămesite
de dorinţe, din iarna fierbinte... (Ioan Ţoanţă)
» mai multe citate despre boem...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia