bivuaca
- BIVUACÁ, bivuachez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A staționa în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. bivouaquer.
- Ortografie: bivuacá vb. (sil. -vu-a-), ind. prez. 1 sg. bivuachéz, 3 sg. și pl. bivuacheáză
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia