besactea
- BESACTEÁ, besactele, s.f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s.f.] – Din ngr. bestahtas.
- Sinonime: BESACTEÁ s. v. casetă, cutioară, cutiuță.
- Ortografie: besacteá s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia