belea
- BELEÁ, belele, s.f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz: pacoste, burlac. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din. tc. belâ.
- Sinonime: BELEÁ s. v. ciclu, menstruație, period.
- Sinonime: BELEÁ s. v. necaz.
- Ortografie: beleá s. f., art. beleáua, g.-d. art. belélei; pl. beléle
Exemple pentru belea
- Mare belea e copilul ăsta!
- Am mai încăput
fără voie într-o belea greu de descurcat. Fiind vacante mai multe catedre la Școala Comercială, cerusem suplinirea istoriei. Dar catedra aceasta dându-se altuia, m-a însărcinat pe mine cu geografia (Geografia României, la clasa a IV-a) și statistica (la clasa a V-a), cu un program foarte încărcat, obiect care are inconvenientul că nici cărți nu există pentru studierea lui, iar el însuși consistă
dintr-un dicționar de mii de nume proprii și de cifre statistice. (Mihai Eminescu)
» mai multe citate despre belea...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia