belciug
- BELCIÚG, belciuge, s.n. 1. Verigă de metal de care se prinde un lacăt, un lanț etc. ◊ Expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (Fam.) A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Braț de râu care în perioadele de secetă rămâne ca un lac sinuos. – Din. sl. belièugu.
- Ortografie: belciúg s. n., pl. belciúge
Exemple pentru belciug
- Tânărul: Eu nu-mi doresc lanțuri.
Secretara: Ești nebun, tinere? Orice sclav care se respectă se legitimează cu un lanț, fie el oricât de scurt. Trebuie să ai măcar un belciug, măcar o verigă. Vrei să creadă lumea că ești un neisprăvit de om liber?
Funcționarul: Nu te speria de lanț, măi băiete. Mie lanțul îmi asigură stabilitatea postului. Eu nu pot să ajung șomer, pentru că sunt legat mereu de locul de muncă. (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre belciug...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia