Explicatii despre ban

ban

BAN¹, bani, s.m. 1. Unitate monetară şi monedă egală cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. monedă măruntă, divizionară a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuşi o marfă); monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb şi de plată; argint (2). ◊ Expr. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte preţuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. ♦ (La pl.) Avere în numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (strânşi) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuţi care face extravaganţe cu banii primiţi sau moşteniţi de la părinţi. – Et. nec.

BAN², bani, s.m. 1. Guvernator al unei regiuni de graniţă în Ungaria feudală. 2. (Titlu şi funcţie de) mare dregător în Ţara Românească după sec. XV; (şi în forma mare ban) (titlu purtat de) boierul care guverna Banatul Severinului, apoi Oltenia. ♦ (În Muntenia) Cel mai înalt rang boieresc; persoană care deţinea acest rang. – Cf. magh. b a n, scr. b a n.

Sinonime: BAN s. 1. franc, gologan, para, (înv. şi pop.) sorocovăţ, (pop. şi fam.) pitac, sfanţ, (reg. şi fam.) piţulă, (astăzi fam.) arginţi (pl.), (fam.) capital, centimă, (arg.) lovele (pl.), mangări (pl.), mardei (pl.), material. (A rămas fără nici un ~.) 2. v. monedă.

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia