asibilare
- ASIBILÁRE s.f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila.
- Sinonime: ASIBILÁRE s. (FON.) asibilație.
- Ortografie: asibiláre s. f., g.-d. art. asibilării
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
