accent
- ACCÉNT, accente, s.n. 1. Pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare. Accent ascuțit. Accent circumflex. Accent grav. ◊ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme). 2. Fel particular de pronunțare, specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui. – Din fr. accent, lat. accentus.
- Sinonime: ACCÉNT s. 1. v. ton. 2. intonație, ton. (Vorbea cu un ~ plin de căldură.)
- Ortografie: accént s. n. (sil. ac-), pl. accénte
Exemple pentru accent
- De la Exod încoace, libertatea a vorbit întotdeauna cu un accent evreiesc. (Heinrich Heine)
» mai multe citate despre accent...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia