dictionar roman englez

buciuma


  1. BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium1. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.
  2. Ortografie: buciumá vb., ind. prez. 1 sg. búcium, 3 sg. și pl. búciumă

Exemple pentru buciuma

  • Tunetul
    Pe lanul lung și verde, cu grâul răsărit,
    O umbră călătoare se-ntinde-ncet și trece,
    Precum un râu de munte când gheața s-a topit
    Se varsă peste maluri, câmpiile să-nece.

    E umbra unor nouri albii, ușori, mărunți
    Ce lunecă sub soare, clădind un lanț de munți;
    Ei vin în mezul zilei c-un surd și tainic sunet
    Și, ca semnal de viață, aprind în cer un tunet.

    Văzduhul bubuiește!... pământul desmorțit
    Cu mii și mii de glasuri semnalului răspunde,
    Și de asprimea iernei simțindu-se ferit,
    De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde.

    La răsărit urare! urare la apus!
    Un cârd de vulturi ageri, rotindu-se pe sus,
    Se-nalță ca s-asculte mult vesela fanfară
    Ce buciumă prin nouri frumoasa primăvară. (Vasile Alecsandri)
    » mai multe citate despre buciuma...
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro