Mir
- MIR1 s.n. (În loc. adj.) De mir = care nu aparține clerului; mirean. – Din sl. miru 'lume'.
- MIR2, miruri, s.n. Untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină. ◊ Expr. A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) în frunte (mortal); b) a distruge, a nimici. A-i lua (cuiva) mirul = a omorî. – Din sl. miro.
- Sinonime: MIR s. v. miruire.
- Ortografie: mir (lume) s. n .
- Ortografie: mir (untdelemn sfințit) s. n., pl. míruri
Exemple pentru mir
- Nu mă mir de tine!
- Pentru a putea fi iubit din toată inima trebuie să suferi. Mila este ultimul mir al iubirii, poate chiar iubirea însăși. (H. Heine)
» mai multe citate despre mir...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
