oblivious
  | oblivious | care provoacă uitarea | |||
|
| oblivious | | neatent | ||
|
| oblivious | | uituc | ||
 | obliviousness | capacitate de a uita | |||
|
| obliviousness | | uitare | ||
|
| She was oblivious what had happened. | Uitase ce s-a petrecut. |
Este posibil să fie o formă declinată/conjugată/derivată, vezi și rădăcina.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea