dictionar roman englez

conlocuire


  1. CONLOCUÍRE, conlocuiri, s.f. (Înv.) Faptul de a conlocui; coabitare. – V. conlocui.
  2. Ortografie: conlocuíre s. f., g.-d. art. conlocuírii
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro