bucium
- BÚCIUM1, buciume, s.n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale. [Var.: búcin s.n.] – Lat. bucinum.
- BÚCIUM2, buciume, s.n. (Pop.) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); spec. butuc de viță de vie. 2. Butuc (al roții carului). – Et. nec.
- Sinonime: BÚCIUM s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.
- Sinonime: BÚCIUM s. (BOT.) (pop.) butuc, (reg.) muzuc.
- Sinonime: BÚCIUM s. (MUZ.) (Maram.) trâmbiță.
- Ortografie: búcium (instrument, trunchi) s. n., pl. búciume
Exemple pentru bucium
- Lui Eminescu
Ești busuiocul care a sfințit izvorul
Și steaua ce lucește-n lacul
Unde mai plânge dorul!
Ești floare-albastră-n ochii mei,
Mirificul parfum de tei!
Iar seara-n bucium te prefaci
Când strigi și îi aduni pe frați!
Tu ești dorința cea mai vie
Pentru eterna, dulcea Românie! (Ioana Voicilă Dobre)
» mai multe citate despre bucium...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
