tic
- TIC1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc., tic-tac. – Onomatopee.
- TIC2, ticuri, s.n. Mișcare convulsivă, bruscă, spasmodică și repetată, rezultată din contractarea involuntară a unuia sau mai multor mușchi. ♦ Deprindere (neplăcută, ridiculă etc.) pe care o capătă cineva în mod inconștient. – Din fr. tic.
- Sinonime: TIC s. v. bot, cioc, rât.
- Ortografie: tic interj.
- Ortografie: tic s. n., pl. tícuri
Exemple pentru tic
- Concurenta: Bonjour, domnilor!
Gogu Steriade (Dem Rădulescu): Bonjour mademoiselle! Luați distanța legală...
Asistenta: Cine vă recomandă?
Concurenta: Cine să mă rcomande?! Vocea și talentul meu... (Nicolae Țic)
» mai multe citate despre tic...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia