suflet
- SÚFLET, suflete, s.n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale şi voliţionale ale omului; psihic. ◊ Loc. adv. Din suflet sau din tot sufletul, din adâncul sufletului = cu pasiune, cu convingere; foarte mult. Cu (sau fără) suflet = cu (sau fără) însufleţire, cu (sau fără) elan. ♦ Trăsătură de caracter (bună sau rea); p. ext. caracter. ♦ Persoană considerată din punct de vedere al trăsăturilor de caracter. Era un suflet mare, care înţelegea lumea. ♦ Omenie, bunătate, milă. Om fără suflet. ♦ Curaj, temeritate, îndrăzneală. A prinde suflet. 2. Factor, element esenţial al unui lucru, al unei acţiuni etc. 3. (În filozofia idealistă şi în concepţia religioasă) Substanţă spirituală care dă omului viaţă şi care este socotită de origine divină şi cu esenţă veşnică. ◊ Expr. A-şi încărca sufletul cu... = a comite o faptă rea. A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu iubi (pe cineva), a nu-l simpatiza. A(-i) scoate (cuiva) sufletul = a nu lăsa (pe cineva) în pace, a sâcâi, a enerva. A-i ieşi (cuiva) sufletul = a) a muri; b) a munci din greu, a se chinui. Cu sufletul la gură = a) în agonie; b) respirând foarte greu de oboseală sau de emoţie. A-şi stupi sufletul = a munci din greu, a se chinui cu ceva. A-şi căuta (sau vedea, griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a se comporta în conformitate cu normele bisericeşti. A căuta de sufletul cuiva = a da ceva de pomană în amintirea unui mort. (Să) fie de sufletul cuiva! = fie ca Dumnezeu să-i ierte păcatele! A fi (sau a se face) trup şi suflet cu cineva = a fi extrem de devotat cuiva. A-şi vinde sufletul = a păcătui foarte tare. 4. Viaţă. A avea şapte suflete ◊ Expr. A (mai) prinde (sau a căpăta) suflet = a se întrema (după o boală). A lua (cuiva) sufletul = a omorî (pe cineva). A avea ceva pe (sau la) sufletul său = a avea ceva în posesiune. ♦ Inimă. ◊ Expr. A i se rupe sufletul (de mila cuiva) = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva. A(-i) merge (cuiva ceva) la suflet = a(-i) plăcea mult, a(-i) produce o mare satisfacţie. 5. Persoană, ins, om; p. gener. orice fiinţă. ♦ Locuitor. Oraş de un milion de suflete. 6. (Pop.) Suflare, suflu, respiraţie. Pe nări el scoate suflet puternic. ◊ Loc. adv. Într-un suflet = foarte repede. ◊ Loc. vb. ◊ Loc. vb. A-şi trage sufletul = a respira. ◊ Expr. A-şi lua suflet = a respira adânc; a-şi potoli respiraţia. A-i veni sufletul la loc = a-şi potoli respiraţia; a se linişti. 7. (În sintagme şi expr.) Copil (rar fiu) de suflet = copil adoptiv. A lua de suflet = a adopta un copil. A da de suflet = a-şi ceda copilul unei persoane care îl adoptă. – Lat. *suflitus (< suflare).
- Sinonime: SÚFLET s. v. animator, ardoare, avânt, bărbăţie, bohoci, bravură, chip, curaj, cutezanţă, dârzenie, elan, faţă, figură, impetuozitate, individ, ins, încumetare, îndrăzneală, însufleţitor, locuitor, neînfricare, om, omenie, persoană, ră-suflare, respiraţie, semeţie, suflare, temeritate, temperament.
- Sinonime: SÚFLET s. 1. conştiinţă, cuget, gândire, spirit, (livr.) for interior, (înv.) cunoştinţă, ştiinţă, (grecism înv.) sinidisis. (Noţiunea de ~.) 2. spirit. (ul poporului român.) 3. v. psihic. 4. inimă, sân. (Cu frica în ~.) 5. inimă, (înv.) maţe (pl.), pântece. (Oftează din adâncul ului.) 6. duh, spirit. (~ şi materie.) 7. spirit, (Transilv. şi Bucov.) bleasc. (I-a ieşit ul.)
- Ortografie: súflet s. n. (sil. -flet), pl. súflete
Exemple pentru suflet
- Pune mai mult suflet în lucrarea dumitale.
- Pune mai mult suflet în munca dumitale.
- Omul este o unitate fiinţială care rezultă din unirea dintre trup şi suflet. El nu are trup şi nu are suflet, ci este în acelaşi timp trup şi suflet. (Iosif Flaviu)
» mai multe citate despre suflet...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia